Ce taină mi te-a pus în cale
Făptura ta să îmi dea ghes
De murmur pipăind pe goale
Contururi moi pândind eres?

Prin păru-ți vâna îmi decurge
Cu fir de sloave flămânzit,
Răsfir prin degete și-mi scurge
Fior de versuri împânzit.

Revii și pleci, te-aștept cu teamă
Drept muză-a vrerii să te pierd
Și-n pasul serii să-mi fii poamă
A deznădejdii de dezmierd.

Dar nu renunÈ› chiar de durerea
Alean îmi macină tăcut
Speranțe unde nicăierea
Te știu, dar nu te-am cunoscut.