Mare bucurie, frate!
A uitat distrat Georgel,
Ici, pe raft, un borcănel
Cu bomboane glazurate.

O dilemă tot mă-mpunge,
E ciudat că l-a uitat,
Că dormea cu el în pat;
O fi zis: ”Aici n-ajunge!...”

Iau fuguța scăunelul,
Mă cocoț ca un voinic,
Hop! îl prind și îl ridic,
Apoi sar ca rândunelul.

Furișat cu Motănelul,
Care toarce neîncetat;
Stau pe burtă pe sub pat,
Și cotrobăi borcănelul.

-Motănel, sââât! (să priceapă
Că e zgomotos la tors.)
Cranț! și eu pe spate-ntors,
-Aoleu, ce gust de ceapă!

Vai, e ceapă glazurată!
-Ha! Ha! Ha! râde Georgel,
Cred c-a râs și Motănel;
Vocea mea e tremurată…

-Iată, azi m-ai păcălit,
Da la anul suntem chit!