Cum oare să-mi îmbrac mintea
cu haine frumoase din dulapul mamei
așezate
pe polițe galbui de timp uitate
în lupta cu teama,
mie dor de astă terapie
cu iz de vechi în lumea noua
mie dor și vreau să nu le spele
să întineresc măcar o zi în ele

doar așa, din scoarța minții noi
cineva va cerne armonia
și-i v-a lua povara ,plina goliciune
și în hățișul de tăcere cu atăta plecăciune
v-a pune în brazda timpului
sămânța dătătoare, zile noi,înțelepciune

așa ,la timpul ei să mai rodească
nu doar azil de zi ori noapte
pline de goliciunea meditativă
poate haine,dar...
v-oi jongla de astă dată
și-o sădesc în minte,toată