Mă tem de foamea de prostie și răutate oarbă
manifestată în exces de unii oameni
ce nu înțeleg mai nimic din drumul de urmat
și se hazardează cu atâta plăcere hulpavă.

Iubirea aproapelui a devenit străină
nu-mi vine să cred,
încă mai visez să capăt aripi.

Nu pot să mărturisesc mai nimic,
închid toate părerile cu uși ferecate,
ce gândesc nu pot să spun
și las pentru vremuri mai bune.

Orice curaj
nu mă face mai doct,
dar mă expune minților bolnave.