iar cartea ne vorbește din rastele
din lapte-n țâța ei de celuloză
spre a fi scrisă-așteaptă sub veioză
de raze ale lunii printre stele.

trăim, murim renaște-n simbioză
și strecurând tot binele din rele
cu vieți adesea puse-n ghilimele
străpunși în simț de viitoarea roză.

aici și pe aiurea-n minți închise
e noaptea unui vis crepuscular
în zgomote de liniști interzise.

prin gândul greu, de codru secular
cu noi minciuna des se întâlnise
sub adevăr de martor ocular.