pe buzele tale e o spumă de vorbe, ești epileptică
în cele ce privesc poezia
în spasmele tale îmi înclei vertebre de verb
suferința ta lirică îmi varsă pași în celuloză
penița are o literă cu rană
imediat ce am stropit-o cu vers
i s-a ivit o cicatrice
întotdeauna rănile mi se închid în hârtie
sub coagularea cernelii

în epilepsia ta poetică stă văzul cuvântului meu
cercetător în distanțe
până la prima oprire a clipei e un orb de tăcere
morb autosuficient în secunda ce-mi pășește-n hârtie
în epilepsii poetice
uneori stăm în depărtări de sărut
fiecare la capătul buzelor fiecăruia