acest soi de boschetari
în lăcomii nemăsurate
își înscriu orizontul

la sărbători
n-au veșminte de lumină
scutură de amăgiri și minciuni
vechile haine

fără să știe unde calcă
în dimensiunea infinită a nopții
experimentează răutatea
pe trecători

gânduri zumzăitoare
priviri piezișe
luna la fiecare echinocțiu
pune capcane

2

prin ițele
unei zile capricioase de primăvară
omul
cu gânduri bune
are privirea luminoasă

3

singurătate tristă
a bătrâneții
durerile de articulații nu se mai simt
numai dorul de
copii
mai cotrobăie prin ventricule și atrii

4

în fiecare dimineață
ceasul deșteptător
zornăie:
''și zeii tânjesc după putere'' -
egoistul urcă scările unui eșafod
te acceptă
numai pentru a te umili

5

dorințe scrijelite pe ziduri:
năzuința de a ajunge primul
înlăturând coechipierii
aspirația de a fi în fruntea satului
orb la suferințele țăranilor

6

AfiÈ™ cu pablo escobar-
marator
început
cu șobolanii hrăniți cu bancnote de o mie de dolari
și sfârșit
printre patruzeci de hipopotami
liberi.
7

pe geamul vitrinei
proiecții
dintr-o scufundare care nu atinge marginile
alimentată de orgoliu setea de sine
se revarsă intr-o cascada de admirații-
realitatea-i monotonă