poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-03-11 | |
Fată cu vine albastre-verzui, buzele tale sînt nemuritoare
precum căpșunii, ele învie aidoma lor înșile cu aceeași grație, șoptesc aceleași cuvinte de nălucă, de bestie domesticită. Vezi că pînă și Luna s-a îndrăgostit de tine - îți stă alăturea zi și noapte. Cine spunea că luna e mereu femeie? Luna poate fi bărbat, cel care iubește femeia pe care el o crede zeie. Prin mileniile străbătute de tine femeie, cînd îți vine sorocul să rămîi grea, oricare ți-o fi numele pămîntean - Eva, Pandora, - tu înlănțui bărbatul Lună cu păru-ți subțire și lung, strălucitor ca raza cînd trece prin nestemate; tu, cu gleznele tale firave, legi cearcănul lunii de tine cu mersul tău pe călcîie în apa pîrîului. Nu știai că pe alte tărîmuri zeița Soarelui e femeie și zeul Lunii e bărbat? Și cînd pruncul tău, femeie, iese la lumină, atunci privești orbită în ochii lui - timpul tău se rînduiește în zi și noapte, sufletul tău învață legea ramurii desprinse din copac, legea prin care bărbatul tău este unul și tu ești una. E vremea cînd amăgirile pier. Femeie bătrînă, în părul tău firav și uscat se văd ninsorile palide și aurora cețoasă a toamnei tîrzii. Femeie bătrînă, care ți-o fi numele? Pînă cînd Luna bărbatul te va mai ține minte oare?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate