sângele meu curge cu mugurii, curge cu toporașii
redevin o diană albastră, o diană-cer, o diană care ar putea
să mai contureze desculță două trei poeme
despre felul în care nu se iubește
sau despre liniștea dintre omoplați

despre linia vieții din tăcerile noastre îndrăgostite lulea
sau despre plecările din aortă

aș putea să scriu despre cei care poartă baloane în locul inimii
despre cutiile cu amintiri
sau despra halva și scorțioară
despre tanti Maria care m-a legănat pe picioare
până când aripile mi-au ieșit din rochița lila

aș putea să râd, să mă rostogolesc, aș putea să fluier
fix în inima ta când îmi recitești Rilke:
“Primăvara s-a intors. Pământul este un copil care citește poezii”.