De alții-s pus între cuvânt și cer,
Și-acum adun dorințe pământene,
Cu mâna mea de vechi braconier
Și le închid în versuri și desene.

Și-apoi le pun în rame de bazalt,
Scriind pe ele-un nume oarecare,
De trece Dumnezeu, sau Celălalt,
Le vor răspunde stele căzătoare.

Doar una am ascuns-o undeva,
Imensă ca un nesfârșit de gheață,
Căci a șoptit, cum numai cineva
Mi-a mai șoptit așa în altă viață.

Ea semăna cu rana din poveste
Ce stă pierdută-n insula durerii,
Devine iar, de sângele-obosește,
Trecut închis în palmele uitarii.

Și-am devenit ,,afara legii" mele,
Pârât de sfinți, nemuritor fugar
Și stau ascuns în coșul de nuiele
Ce-l ține-n brațe gândul tău avar.