ce bine că mă uit
printre lucruri
într-o lume de mucava
de fiecare dată după ce îmi beau
cafeaua
și-apoi mă (re)culeg seara
literă cu literă
din respirațiile ținute
așezându-mă cu grijă în șir
indian
după ultima străfulgerare de gând
din ziua precedentă
cu un număr în față
cum îi stă bine
oricărui prizonier
al lumii lui de vise ferfeniță
care înșiră pe foi
vrute și nevrute
negru pe alb
în chip de zeghe a sufletului