icoană de amor îmi ești, în ramă
și vie ca un vierme-n duh de-mi sapă
prin liniștea odăii, grea, casapă
a unui vis cu margini de aramă.

ci a murit în gheață blânda apă
eu dorm un somn de vin la mine-n cramă
cuvântul de a fi de se destramă
și cu străbunii pun de o agapă.

mi-s nările, sub punți de primăvară
la glăsuirea de parfum atente
și iarna bate din picior pe-afară.

tu vii, în unduiri de șolduri, lente
ci te primește fumul din țigară
ca un păcat născut în zări latente...