Mi-așez pe pernă capul greu de gânduri
Și trupul mă înfruntă răzvrătit,
Prin pori îmi iese somnul la cerșit,
Dar îl ignor și-ți scriu aceste rânduri.

Din ceas se scurge timpul pe podele
Îmi intră-n ochi și prinde rădăcini,
Din brațele-i de crengi fără tulpini,
Îți cer să te predai brațelor mele.

Îți cer să nu-mi mai evadezi din vise;
S-ar prinde toți atunci cât mi-e de greu
Să nu simt două brațe-n jurul meu,
În nopți de rai cu porți mereu închise.

De pe covor culegi secunde moarte,
Doar ca să-ți faci de lucru, mă gândesc,
Să nu vezi dinadins că te iubesc,
Schimbi vorba și te uiți în altă parte.

Și urlu de se-aude de pe lună,
Mă doare până sus la Dumnezeu,
Că nu simt două brațe-n jurul meu
Și nici sărutul tău de noapte bună.