poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-12 | |
sunt poeme pe care habar n-ai cum să le scrii
cel mai stupid (sau cum?!) este că le cunoști perfect titlul titlul acela atât de exact așa de sigur ca o axiomă care te privește sfidător atotputernic și tu simți cum te faci din ce în ce mai mic până când neputincios te lași înghițit acolo în burta necunoscutului ca-n burta altui chit aștepți să treacă cele 3 nopți între timp pui de-o existență minoră brevetezi „omul pe întuneric” realitatea à la minute felul acela în care infinitul poate încăpea în câțiva cm2 cum tu însuți ajungi să fii într-o singură mână doar în căciula lui a pe care cândva o omiteai din prea mare grabă dintr-o deficiență genetică lumea ta reductibilă la 2-3 gesturi are o spărtură vie ce dă spre tic-tac-ul din stânga ambreiaje prin care păstrezi contactul cu esențialul te obișnuiești cu toată larma asta a cosmosului invizibil păzești din beznă știi exact când trebuie să eziți / când să ataci nu vezi nimic simți culorile / absența lor după cum aerul interior pocnește / amuțește într-o moarte niciodată adevărată una al cărei unic scop a fost dintotdeauna Iubirea la un mic răsărit aripile plesnesc coconul scrii nervos este un act vital de asta depinde dacă mâine vei ieși în zbor sau cu o pereche de picioare lipsă poemul este un act intim cel mai bine îl comiți pe întuneric așa cum se comit toate genezele...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate