Mi s-a stricat motorul uitării
și dau pe dinafară amintiri
scoase din adâncul fântânii memoriei,
ca o apă tulbure, leșioasă,
în jurul sufletului meu,
gata să mă inunde cu regrete.
Numai o bucurie calificată
ar putea să-mi repare starea,
dar n-am adresa ei s-o chem urgent,
așa că mă uit la portretul tău,
agățat de tavanul nopții,
cum zâmbești nimănui
și te aștept ca ziua de mâine.