*dedicație lui C.A.*

zadarnic îmbrac cele mai bune dimineți
fără cusătura brațelor tale
iubite
albastrul își va rătăci toate silabele
nu sar în fiecare zi a săptămânii de la trapezul
existențelor ratate
pe timp de vară toridă din aripa lui icar se poate sorbi
doar o maree pe jumătate
prea puțin să mă umplu de mine
garantul coroniței de laur
pot fi zilele de duminică care sunt pictate cu limba credinței
direct pe vertebră
dar fără tine iubite ploaia își va ține legate
hergheliile stelare

cândva la răscrucea celor șapte sorți oficiai ritual de înălțare
inefabil inima ținea deschis portal de lumină
ca o rugăciune de înger

nu mă uita iubite
în parcarea dezmoșteniților
mâini orfane cotrobăie fără evlavie prin ciubărul cuvintelor
asmute culorile una împotriva celorlalte
un test de însingurare
este singurul care derulează în vene atrofiate
programul galactic
pupila este oceanul care-ți îneacă toate armurile

deposedată de ancoră lunec în afara mea să te caut imponderabil
mă negociază dumnezeu

aritmetica elementară a pământului nu se aplică pasului nostru fragil

chiar de bei apă din cuibul vulturului
și nu plătești tribut nici unei pleoape zebrate
dansul cu licurici
va desena harta misterului chiar în albia din care marea roșie
îți va extrage poveștile

în spatele pulsului chivotul legii e sub asediu de ceruri

fără maceta literei care să-mi defrișeze
propriul meu infinit
am să mă-nec în zboruri suprasaturate
de curcubeie
degetele tale zadarnic vor săpa în tranșeele macilor

nici o explozie nu-ți va recupera
extazul
pierdut inocent
la tombola însingurărilor