Aproape totul s-a spus:
Imperative, precum ridică-te, sau trezește-te, sau deșteaptă-te,
urmate bineînțeles de un vocativ;
Onomatopeele (ciripitul, cântecul, chemările etc. păsărelelor, alte
zgomote nedeslușite ale dimineții de iulie, vaietul unui câine
sau sunetul unui joc pe calculator);
Gustul oribil din gură, cu gâtul suferind;
Poziția la laptop (culcat pe dreapta, e obositor pentru gât);
Preocuparea pentru titlul poemului;
Preocuparea pentru cei care depind de mine
(băiatul, din dormitor, când se va trezi, mă va căuta, mă va striga, mă va chema la el);
Alte responsabilități, care ar putea eșua, odată cu trecerea zilei, în vicii,
de care m-am săturat, în general, dar îmi plac, în mic.