poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-01-26 | |
Pajiște deasupra Zidului Berlinului,
iată arhitectura pe care o propuneai oilor tale și urmările ei, miracole pâlpâind a păr șaten-deschis cu nuanțe roșiatice, așteptându-și rândul la ritualul lunar, anual sau decenal pentru împrospătarea turmei universale, metamorfoză a câinilor născuți în frac sau cenușă în cetățeni ai Republicii Democrate Germane. Un stat ideal, o planetă recunoscută peste tot, un talmeș-balbeș care umilește tot ce se află în afară, spunând lucrurilor pe nume doar atunci când se pune otrava în potirele ce zac îndesate, sub aparența unor cătușe sau palme peste ochi, în locul unde ar trebui ars pe rug un Hitler sau Primo de Rivera, asumându-și tăcuți o dreptate și mai tăcută a învingătorului care se poate sinucide mâine. Ciobane, vin Sărbătorile și planul pe cinci ani a fost tradus deja în toate limbile celor cu tată și mamă, așa că lasă-ne să ne împărtășim din miasmele propriilor tale ștampile, acum că ai găsit în sfârșit formula prin care zero devine automat, fără regrete asumate de popor, o victorie sărbătorită până și de papuașul care crede că Iisus e doar o literă dintr-un alfabet oarecare. Lasă-ne să ne plimbăm pe zid, mângâind pe căpușor mielușeii ieșiti din truda depusă la Marele Zid Chinezesc, îmbătrânind și scriindu-și numele doar din ordinul gloriei, atât de comună celor ce se învrednicesc doar cu parastesele și manifestațiile conduse de lupi. Nu-i lăsa să ne coboare în nicio parte a zidului, fantome au apărut peste tot, ci dă-ne aripi și fă-ne găini, căci a devenit o rușine să te crezi egal celor care îndrăznesc să imite rachetele, altminteri niște gâște mai mari, în zborul lor spre acapararea șanselor pentru cei care aveau măcar habar de existența ta acum vreun un secol. Ciobane, vine Crăciunul, dă-ne măcar o aripă, căci a nu-ți putea semna opera e o mare povară!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate