cum e dincolo
nu știu
nici să-ți explic teoria bing-bang-ului ori a evoluției
momentul în care omul devine Dumnezeu și dumnezeul din om se preface în alt om
așadar privesc un punct din care poți plânge într-o virgulă
poți privi alături de un punct paralel
sau poți aștepta alte două semne identice
dacă totuși alegi să închizi ocheanul copilăriei
vei lăsa punctul să tremure în bătaia puștii
gol de orice gând
el își va ridica în sus brațele
până când do-ul din buzunar va începe să cânte
întâi abia șoptit
apoi te va chema pe nume
cu silabele apăsate ale mamei
mama mea nu mai e mama
mama e mama copiilor mei e mama mamei mele
pe care nu mi-o amintesc pentru că a plecat în anul
când mă întorceam făt în pântecele tău
mamă
punctul e mort doar dacă nu te mai doare
dar când te doare totul
punctele devin semne de întrebare
și întrebările se chircesc în mine
ca o cruce fără un braț
aceeași linie confundabilă cu viața.