stau cu brațele-ntinse spre tremurul luminii
invocândul pe Cristos mântuitorul
suspinele nopții negre le latră câinii
un aflux de vise trece ecuatorul.

întrega lume trăiește ca-ntrun cult
seva pură a iubirii întro formă ideală
se convertesc speranțele mereu mai mult
la credința-n bunul Dumnezeu universală.

mă adâncesc în zvâcnirile sentimentale
elanul creator trece realitatea subiectivă
strâng în suflet adevăruri monumentale
menirea mea în lume e semnificativă.

conștiința trează soarbe lumini vitale
împărtășesc trăirile în starea narativă.