nerăbdător să-mi locuiești taina izvoarelor
îmi ridicai în ramuri de cireș
storurile pleoapelor
ritualul de căutare a viselor
producea
cutremure cuantice dimineților
cu ritmicitatea mareelor

ocupat să aduci lumii
cobilițe de lapte astral pentru cina comună
uitai să-ți călești venele
în vatra retinei
din cordonul de argint zburau
păsări cu stele în pene
arcușul vieții vibra de cadâne
romeo nepervertit de un rai static tu le cântai ode sub balconul ursitei
puțin invidioasă pe greieri prea mult femeie să adorm năluci
în cuvinte nebotezate
făceam agrafă din anotimpuri
și-i scriam sângelui partitură în do major
din zboruri incandescente

atenția ta era distrasă de germinația timpului dezgropat din vertebre
nu conta că orgia de fluturi
arareori îți recupera integral infinitul

întâmplător uitasei ce culoare au nopțile în care alunec
în pași de ondină tiraniei lunii
la umbra spaimelor tale
ne-mpărțeam smeriți lava fonemelor
străjuiți de îngerii negri
beam cu înghițituri mici galaxii mixate cu arome de pepene
sâmburii sunt vertebrele salvate
temple surpate într-un somn prea strâmt să ne-ncapă alienarea
alte credințe
alți zei de mătase
presărau confetti peste apusuri mumificate

(inefabil joc de-a identitatea pune cu mâna mortului pietrele
în geometria candorii)

bețiile silabelor noastre sunt lucide
roșul din buză își mistuie lacom
spațiul vital
oricât i-ai sfărâma cuvântului clepsidrele și
i-ai vântura dunele
ai să mă găsești oricând frământând coca bucuriei în sămânța lui aurie
preoteasă renegată de propriul ei sânge
nu știu decât să cioplesc furtuni
în soclul statuilor

după ce voi toci tunica seismelor
mă voi întoarce în geana dimineții sub formă de rodie

visul meu înghite zebra destinului într-un cataclism cosmic
pupila prizonieră în mâluri încalță botine
pingelite cu ceruri

zorii ești tu reverberat de abisuri