soarele va răsări
prin aripa păsării…
zise poetul căzut iar pe gânduri

și viduri în grabă se așează-n rânduri
s-acopere a cerului umbre
că încep îngerii să se preumble

vine vremea când raza-i aproape
iat-o, se unduie peste cerești ape,
și pasărea va zbura, da, va zbura…

nu o poate opri nici volbura
iar harpiile-s neputincioase
aerul păsării mele umblă la mine prin oase

poetul își scoate tot sufletul afară
și-așteaptă cuminte soarele s-apară
din pasărea ce-o are vie în tâmple

și s-a-ntâmplat ce trebuia să se întâmple
soarele a răsărit prin aripa dreaptă
lasând poetului o ultimă șoaptă

iată, soarele m-a cuprins pe de-a-ntregul
și aici, și acolo,
sunt zeu acum, rudă cu Apollo!