Era atât de înțelept să mă retrag în cuvinte,
eram un începător care învățasem economia,
puneam mărimile în calcule de previziune
care nu suportau abateri de influență.

Normal totul trebuia să meargă ceas
fără constrângeri doar cu libertăți favorabile
care să dea voința de împlinire
fără euforii rupte de realitate.

Nimic nu se poate întâmpla,
ochii se grăbesc să vadă cerul în profunzime
chiar dacă viața este finită
și timpul o îmbracă într-o haină pesimistă.