uite m-am intors acasa derulind inapoi fapte și priviri
culori, sunete, gusturi .. am pozele tale timide de semi-nud, fericitul de mine zic .. am ratat esențialul zic , dar care e acela? cu o femeie poți face doar dragoste sau filozofie cu pumnii incleștați nu atingind-o ieftin pe sub masa unui resturant oarecare, ea trebuie dusa pe brațe, pe umeri, spre culmi inalte pline de zapezi și flori de vișin, prin cascade verzi de ierburi palide la venirea nopții, dupa ce am ascultat canonul la orga intr-o catedrala parasita, dupa ce am udat florile uscate sperind sa le zarim inflorirea tardiva intr-un sezon care nu exista doar in sufletul lepadat de orice regrete sau conspirații , avind in buzunare bilete de intrare la un muzeu Lautrec sau la vreo alta galerie cu martiri in rame aurite și scene campestre in ulei de pus pe amintiri, pe rani, pe chiloții de dantela stralucitoare luați cu imprumut de la o nașe darnica, eiiii, cum ți-aș mușca genunchii de viitoare mireasa, talpile cu care fugi de colo colo trebaluindu-ți zilele, obligațiile, dramuindu-ți cu grije hormonii, gonind privirile unor barbați care te vor, gelozia unor femei care nu au gustat din patimi, din bucurii simple, din seva vieții care trece fluviu larg pe linga noi, clocotind magnific doar pentru noi ...