În frunzele rănite de iarnă,
Caut un suflet ce nu acceptă frig,
Am mâinile reci și o haină
Și nu știu cum să te strig.
Ești oare un om zăpadă,
Cărbune uscat sub nisip?
Nimeni nu vrea să te vadă
Iar eu n-am nevoie de chip.
Pe gheață aluneci râzând
Nu știi să privești înapoi,
Mi-ai cumpărat o carte în gând
Și te-ai văzut pe tine-n foi.
Știu că îți place zăpada,
N-am să încerc s-o topesc,
Aș vrea doar să-mi spui strada
Unde un vis e firesc.
Cu paltonul uitat în copac,
Îți fac declarații absurde
Pisicile se plimbă-m parc
Iar eu aștept să îmi spui unde
Voi putea să te privesc
Fără să simt în mine frigul
Și-o viață întreagă să-mi doresc
Din părul tău să înceapă timpul!