îți spuneam cândva o poveste
o poveste cu pisoi portocaliu și vis de vară
era iunie
ierburi înalte
bănuți galbeni desprinși din soare
mirosea a copilărie
un fel de ploaie amestecată cu țărână proaspătă și gust de brioșe
mâinile mele începeau să nu se mai vadă
rămâneau efectele gesturilor
în ochii novicilor semne clare ale minunii
am adunat singurătățile din gardurile vii aproape moarte
am prins țipătul în plase de fluturi
l-am lipit de zidul din piept până când
în mine s-a descărcat zbaterea eliberatoare a aripilor
am acoperit pașii fără urme
am făcut casă rătăcirilor și deznădejdii
am adormit fericită pe o frunză