Trec timpul printr-o râșniță stricată
îl pun apoi în oala de pe foc
degeaba, nimic nu se schimbă,
urme pe zăpadă de lupi
care pleacă în haită,
așteaptă să atace singurătatea rătăcită.

În această lume duplicitară
gândurile caută răspunsuri
la întrebări nepuse de nimeni.

Mă-nvârt în cercurile cu somnul bolnav,
visele-mi sunt păsări
cu aripile frânte de pietre
căzute din nori albi.

Dacă vedeți o stea călăuzitoare pe cer,
mergeți și voi după ea,
nu se va opri până la locul făgăduit
nașterii luminii adevărate.