să n-ai nicio grijă
păianjenul timpului se odihnește
pe propria plasă
aș putea crede că e chiar puțin bolnav
și prea singur printre atâtea destine
pe care trebuie să le vadă
și să le... vâneze
nu asta e oricum durerea mea
doar știi că nu mă sperii nici de fuga
nici de înghețul ce plutesc
zilnic pe pânză
doar că uneori
mă mâhnește rătăcirea
bietului păianjen de la unul la altul
încât nu moartea ci rănile celor vânați
sunt clopot neoprit
purtat sub piele
chiar și-acum
în prag de Sân Nicoară
când prins ca umbra de-o icoană
m-am rupt din plasă
cu o fărâmă
de cuvânt.