poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-12-01 | |
Văzut-am des cum soarele dezmierde
Înalții munți în zori-de-zi pe creste Și cum sărutul său câmpia verde O aurește cu-alchimii celeste, Ca mai apoi să-ngăduie alaiuri De nori funești să îi ascundă fața Desfigurată-n mersu-i peste plaiuri Ce se-ntristează și își pierd speranța… Chiar dacă el, la început de ziuă, Ca soarele în ochii mei triumfă, Înnourat apoi îmi spune-adio Purtat de vântul ce spre-apusuri suflă. Pentru aceasta dragostea nu-i vina; Suntem pătați doar când pătăm lumina. Sonnet XXXIII by William Shakespeare Full many a glorious morning have I seen Flatter the mountain tops with sovereign eye, Kissing with golden face the meadows green, Gilding pale streams with heavenly alchemy; Anon permit the basest clouds to ride With ugly rack on his celestial face, And from the forlorn world his visage hide, Stealing unseen to west with this disgrace: Even so my sun one early morn did shine, With all triumphant splendour on my brow; But out, alack, he was but one hour mine, The region cloud hath mask'd him from me now. Yet him for this my love no whit disdaineth; Suns of the world may stain when heaven's sun staineth.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate