adulmec toamna ca pe un soi de binecuvântare
merg pe stradă cu ea înrădăcinată
în sufletul meu

s-a cuibărit acolo și acum conviețuim
într-o armonie perfectă câteodată îmi crează o stare de nostalgie
atunci privesc oamenii și îmi vine să îi întreb
măi fraților voi nu vedeți ce se întâmplă
cu mine?

dacă m-ar privi mai atent sigur
și-ar da seama dar ei merg mai departe
poate au ierni în cârcă și cred că de asta
n-au timp

am vrut
cu puțin timp în urmă să îmi întreb iubita
când după o partidă de sex în sfârșit mi-a spus
te iubesc

atunci mă hotărâsem să îi zic dacă vede ceva
dar nu am apucat să
îi spun

s-a îmbrăcat cu o deosebită tandrețe ca și cum hainele
ar fi mângâiat-o
apoi a plecat

eu o priveam și cred
că de frică sau cine știe de ce
am tăcut