poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-11-30 | | Sunt prigonit de semeni și de soartă, Mi-aștept însingurat și trist sorocul, Zadarnic bat cu plânsu-n marea poartă A cerului și îmi blestem norocul; ÎI pizmuiesc pe cei bogați în vise, Cei plini de-amici și cei ce au de toate. Ferice, chiar de-n juru-mi Paradis e, Să mai ajungă sufletu-mi nu poate. Gândind la tine, însă, din mormântul De căinare ies și-ntors la viață Ridic spre ceruri, mulțumindu-ți, cântul, Precum o ciocârlie-n dimineață. Reamintindu-ți dragostea-nțelegi C-averea ți-este vrednică de regi! Sonnet XCVII by William Shakespeare When in disgrace with fortune and men's eyes I all alone beweep my outcast state, And trouble deaf heaven with my bootless cries, And look upon myself, and curse my fate, Wishing me like to one more rich in hope, Featured like him, like him with friends possessed, Desiring this man's art, and that man's scope, With what I most enjoy contented least; Yet in these thoughts my self almost despising, Haply I think on thee, and then my state, Like to the lark at break of day arising From sullen earth, sings hymns at heaven's gate; For thy sweet love remembered such wealth brings That then I scorn to change my state with kings.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate