Sonet IV (traducere/adaptare după W. Shakespeare)

Varianta I (2016)

Copil nesocotit, de ce-n iubirea
De sine-ți cheltui darul frumuseții?
Nu-ți dă nimic, ci-ți împrumută Firea
Vremelnic doar din bogăția vieții.
De ce din egoism, a ta avere
În loc s-o-mparți cu alții, tu o-arunci?
De ce doar pentru patimile rele
O folosești și nu ca spor de prunci?
Pentru comerțul tău cu tine însuți,
Singur vei fi că Noe în potop
Și drept dobândă-ți va rămâne plânsu-ți
Când frumusețea ai să o îngropi.
Ea va trăi, chiar dacă tu-ai să mori,
De vei avea, rodind, moștenitori…

Varianta II (2009)

Nu-ți cheltui tot harul frumuseții
Cu tine însuți fără cumpătare,
Căci nu e dar, ci e-mprumutul vieții
Pentru acei ce-s liberi din născare.
Frumos avar, de ce te joci atunci
Și nu întorci tot ceea ce-ai avut?
Comori de ani în glie le arunci
Și pierzi ca un zaraf nepriceput.
Făcând negoț cu tine însuți, ție
Îți vei greși, iar la sfârșit, în loc,
Când vei primi fatidica solie
A neființei, ce-ai să lași zălog?
Cu tine stingi și-a frumuseții rază,
De nu o treci în cel ce te urmează.

Sonnet IV by William Shakespeare

Unthrifty loveliness, why dost thou spend
Upon thy self thy beauty's legacy?
Nature's bequest gives nothing, but doth lend,
And being frank she lends to those are free:
Then, beauteous niggard, why dost thou abuse
The bounteous largess given thee to give?
Profitless usurer, why dost thou use
So great a sum of sums, yet canst not live?
For having traffic with thy self alone,
Thou of thy self thy sweet self dost deceive:
Then how when nature calls thee to be gone,
What acceptable audit canst thou leave?
Thy unused beauty must be tombed with thee,
Which, used, lives th' executor to be.