Dintre comorile vieții ești, tu, iubita mea

Dintre comorile vieții ești, tu, iubita mea,
Fără tine focul lăuntric, nu poate rezista
Sunt un vulcan activ, plin de magmă grea,
Topeștemă-n oceanul întreg cu apa ta!

Noi doi am fost sortiți sa ducem iubirea
Pe brațele nonșalante ale vieții noastre,
Să cugetăm ce-a fost și este simțirea
Înăuntrul nostru cuprinși de voluptate.

Nu poate exista pământ roditor fără noi
Trupurile noastre îl umplu cu miresme,
Suntem cu mult prea vii în acest puhoi
De margini pământite, cioplite din fantasme.

Suntem ocean și mare, două ape line,
Un fel de eclipsare a cerului potop,
Avem în viața asta o simplă afecțiune
Să ne iubim tot timpul, să ne iubim non-stop.

Suntem ca munții-nalți, puternici, plin de stânci,
Faptele noastre reprezintă un romantism plin
Și bune și rele, noi, le-am trecut atunci
Și-acum puntem juca spectacolul divin.

Suntem acolo-n cer de mână amândoi
Suntem în locul în care a trebuit să fim,
Doi îngeri cioplesc statuie pentru noi
S-o arunce în lume, să vadă că trăim.

Universul râde cu stele mușuroi
În timpul în care noi doi ne iubim.