am strâns două zile în buzunare, am ascuns o dimineață în șuvițe de păr roșu, am răsucit pe degete roua din iarbă fără zori. lasă-ți fruntea să se odihnească peste cerul ăsta plin din palmele mele. nu-i așa că e ușor? roua curge de-acum prin tine, doar n-ai să spui că-i rece.

rămân să-mi fiu iarbă în insula mea.