Răbdarea miilor de frunze, adun în barca de-altădată
De trupul tău încătușată, să-mi fac în altă viață, pânze.

Calc peste foile de versuri, înduioșând ultimul drum,
Las urma plină de-nțelesuri prin fericitul tău parfum.

Îți voi chema pe câmpul mării, iubitul chip îmbujorat,
Să-mi dea o mână la arat, în altă viață-a primăverii.

Vom aștepta iubirea-n barcă, nerăbdători, îmbrățișați,
De Dumnezeu o să se-ntoarcă, o să fim iarăși trei iertați.