nu-ți mai vărsa, Doamne,
roadele ploii pe pământ...

dă-i cerul tot
să-i fie-așezământ,
să o privesc cum doarme;

cu fiecare ploaie a Ta
nu ne înveți a ierta,
ci doar a stinge;

în orice secundă
ura
de flacără se poate atinge,
omenia
fugind să se ascundă
și lovituri de bici
să îți cresteze gura
aici