E frig și bate vântul
Iar tu te speli pe cap,
Ai mii de motive să fii comod
Și tu îl alegi pe același.
Trăiești într-o bulă de scuipat
Cu speranța că nu se va sparge.
În universul tău virtual
E de-ajuns să se ia curentul
Sau pânza de paianjen
Și ești mai claustrofob decât
O muscă ce știe că va muri.
Ai degetele mici
Adaptate la scrisul pseudocorect,
Cu consoane în loc de atingeri
Și fețe ce nicicând n-au simțit durerea.
Mica ta pledoarie
Are acum un sfârșit așteptat
ÃŽn ora de culcare.