poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-29 | | Pe-altarul dintr-un munte unde copilărise, Se roagă încă focul, într-un abis de ceară, Nu-i teamă de s-afundă în lumânări ucise, El știe că-i un înger și nu poate să moară. Se răzvrătesc icoane pe-a lor umezi pereți, Le plânge rugăciunea în lacrimi de culoare, Căci pe podea se scurge o mare de profeți, Ce simt acum pământul că-i unica salvare. Bătrâna teamă iarăși așteaptă lângă poartă, Curajul s-o deschidă și l-a pierdut demult, Bătăile de clopot, din pieptul meu, mă iartă Când mă cobor în mine și îngerii i-ascult. Stă cerul prins în stele în sfântă așteptare, Pământul își deschide fântâna sa de cruci, În cumpănă stă soarta când Luna nu apare, Căci nu poți pe-ntuneric un suflet să aduci. Întinde timpul mâna încurajat de noapte, Și-ncearcă să trezească o clipă din trecut, E iarna grea, târzie, de-atâtea veri în spate, Și nu-și mai amintește de visul său născut!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate