ca ecou franjurat mi se-ntoarce
fiecare clipă pe care n-o râd universului
mă răstignesc remușcărilor
secundele care n-au armură de celebrare
fără căptușeala zâmbetului îmi pare
că i-am strivit ierbii
magia

călcătura pe ochiul machiat de mare
poate înghiți valul

smerit sculptez meridianele inimii
trupul
curge în spirit și se botează
prețios cu nisipul din
caninul abisului
apasă clapele curcubeului
pulsul

pasteluri ritmate sonorizează îmbrățișarea stelară

povestea irumpe
miracolul dezbracă straiele
orgie candidă
se-anunță în vene

scurg duios anotimpuri în cupa ochilor
invoc sirenele cosmice
farmecul geros al rotundei vederi
să mă răpună

zvâcnesc interstiții în valvele uitării de mine

inspiruri de verde pe nara apusului
năvalnic sparg albia
unului
să-i încapă compresia vibrației

foalele cordului suflă anarhic misterul

starea de maximă urgență li se aplică
fără discriminare
tuturor oaselor

topirea curată în vatra iubirii
înălțarea care te pierde
destinului

în privirea ta mi se-neacă unul câte unul
oceanele