lăsând în urmă coamă de sudalme
spre pâinea lui, acea de fiere, pleacă
iar tu rămâi cu binele oleacă
și-aduni în zestre gândurile calme.
iar Dumnezeu spre tine se apleacă,
unduitoare îți e gura-n psalme
și-un pui de rugă ocrotești în palme
te-ai înpruncit scoțând tăceri din teacă

pe seară vine, liniștea-i strivită
adoarme obosit de băutură
tu stai în tine-n noaptea lui ivită.
văzduhul geme-n astrelor untură
iar luna cu speranțe e tivită,
bijuterii în inimii montură