Intre Rai și Iad

Un copil se naște pe aceasta lume.
Ursitoare însă apare și spune:
"-Acest chip de humă va trai ca vântul,
Intre rău și bine va umbla pământul! "

Mama,bucuroasa ca are norod,
Face cumetrie,cu botez cu tot.
Vine lume multa și apoi închină
S-aibe viața lungă, plină de lumină!

Cat este un prunc răul nu-i lovește.
Are-un înger mândru care-l ocrotește.
Trece însă vremea și, din Raiul tandru
Lovește pământul bietul copilandru. ..

Într-o zi ploioasă, vrând ca sa se joace,
Un lemn el în sobă încercă sa bage.
Dar jarul aprins îl arse pe mâna .
Începu sa plângă fără sa se-abțină.

Din visul naiv al copilăriei
Încet se trezește la calea pustiei.
Și-are mult de mers până la final,
Va indura multe,copilul sărman.

Prima amăgire ce i se arată
Este o scumpete drăguță de fata.
El mult o iubește, dar ea este falsă,
Pare ca nu este dragostea aleasă.

Prietenul lui bun îl trișează aprig
Îi fură iubita și-i zâmbește sadic.
E o lovitură ce n-o va uita
Și de-atunci el prieteni nu va mai avea.

A trecut încet a lui tinerețe.
A ajuns din viața aspru să învețe
Ca nu trebuie sa te-ncrezi în oameni
Și rau ți se-ntoarce când tu bine sameni.

Astăzi este singur,nu vrea nu mai speră
Nimic de la viața ce este mizeră.
Are doar un prieten oriunde ar fi:
Dumnezeu din Ceruri nu-l va părăsi!