Plouă, din cerul fără stele
Cu nori negri și plini
Cu stropi de gânduri grele
Cu lacrimi și suspin.
Plouă, e ploaia cea de toamnă
Pierdută printre aripi
Când sufletul îndeamnă
La zbor purtat de stropi.
Plouă, e ploaie de beție
Cea bună, roditoare
Am vrut o armonie
Dar a ieșit vâltoare.
Plouă, o ploaie grea de toamnă
Uitat e și el timpul
Nimic nu mai îndeamnă
Azi mi-am uitat și chipul,
El sufletul îndeamnă
La ploaia cea de vară
E repede și-nseamnă
Trăiri trăite-n doară.