Aș vrea să-mi transplantez cugetul unui filozof,
Aș dori să fac incursiuni printr-un vis limitrof,
Dacă aș trece prin suferință ca prin aer,
În timpanul deschis eufoniilor ar vibra al ei vaier.

Aș dori să fac incursiuni printr-un vis limitrof,
Să pun suferinței botniță și să o izolez într-un apostrof,
Să o trimit să cerșească bunătatea având măsură financiară,
Și să o umilesc, exilând-o într-o urnă funerară.

Dacă aș trece prin suferință ca prin aer,
Iar fericirea ar colabora cu un spirit ager,
Atunci suferința s-ar dilata, ar levita, ar deveni atmosferă,
Și fericirea s-ar coagula în corp, sub formă de sferă.

În timpanul deschis eufoniilor, ar vibra al ei vaier,
M-aș dezbrăca de toate hainele duplicității, și le-aș pune în cuier,
Pe goliciunea mea ar șiroi primordialul,
În bunătatea proprie nudă s-ar exhiba cordialul.

În timpanul deschis eufoniilor ar vibra al ei vaier,
Dacă aș trece prin suferință ca prin aer,
Aș dori să fac incursiuni printr-un vis limitrof,
Aș vrea să-mi transplantez cugetul unui filozof.