poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-09-09 | |
tată
unde ești îți aud glasul îmi spui iar și iar în șoaptă să-mi trăiesc marginea vieții în care am intrat te ascult tată te ascult unde-mi ești să-ți cuprind umerii cu brațele am plâns tată recunosc am plâns nevăzându-te necuprinzându-mi chipul cu palmele tale de urs blând dăruindu-mi sărutul da, sărutul în cruce acel sărut numai al tău pe care mi-l lăsai pavăză zilelor și nopților apoi iar ne vedeam și iar mi-l dăruiai pentru că tu tată niciodată nu uitai să îmi fii atât de mult tată încât tot ceea ce a venit după plecarea ta a fost un infinit pustiu în el mă rătăcesc adesea căutându-te și atunci fug la mama și îi cuprind brațele și mă ascund între ele încercând măcar trăind netrăind să-i simt căldura uterului a sânilor care m-au hrănit și zâmbetul zâmbetul acela infinit în care și tu tată te pierdeai iubind-o iubindu-ne ca un zeu al cuvântului dintâi scut micimii omenești apărându-ne tăcut cu sărutul tău în crucea tuturor tainelor care-ți învăluiau ființa tată... mi-e atât de dor încât acum îți aud glasul ți-l aud... Anne Marie Bejliu, 9 septembrie 2016
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate