când primăvara
își dă de gol
toamna
din ea
când bucuria
ascunde golfuri de tristețe
când începutul zilei seamănă
cu sfârșitul ei

câteva cuvinte banale semănate
în țărâna drumului
alb-negru
și copacii
cu ochi
ascunși sub coajă

caută atunci ordinea ce va vindeca

locuri aproape părăsite
aproape fără urme
oricum vei trece pe-acolo
oricum
chiar nemișcându-te
ele vor trece prin tine

află atunci ordinea ce va vindeca
și te voi crede
când îmi spui
că nu ești
singur.