de strigăte e liniștea stricată,
ștrengari ce pe drumeag nu-și află locul,
copii, lăuntrul ce le fierbe jocul
cu inima la Dumnezeu urcată.

hârtii asmut să-mi latre, albe, tocul
acela cu tăcerea bifurcată
în noaptea minții greu de-i încercată
că prin gheene s-a jucat cu focul.

picturi de vorbe sunt pe foaie graiul,
descrieri de senzații multiforme,
ci Iad ori aburcând în sfere Raiul.

e plin răgazul dintre cipe-n norme
și-n repede de zgomote ni-i traiul
veghind aceleași strămoșiri enorme.