Mă-nalț ca să cobor din nou
Pe cer e nor amalgamat
Aș vrea să fiu al tău erou
Și să privesc în dreptul necurbat.
Dreptatea e chiar relativă
El adevărul n-a-ncetat
Să mai însemne recidivă
Din ea dreptatea ce a fost odat`.
Sublimul ni se-arată nouă
De sub istoria trecută
Inimă-suflet rupte-n două
Pe valea plângerii și pe-o redută.
Privim el viitoru-n față
De cel trecut stăm puși la zid
Ea viață încă nu se-nvață
Să nu mai fim al morții ghid.
În ea răscrucea ce se-arată
Cu elocință să privim
Să mai rămânem drepți măcar o dată
Când ea dreptatea-n față o trăim.