Aș putea să recunosc,
Fără să arunc cu pietre
Ca un cârcotaș de rând
Flecăreț și cusurgiu,
Că sunt fan și-admirator
Al vestitului Cioran
De la care aștepta
Filozoful Þuțea Petre
Că-ntr-o bună zi Emil,
Nu se știe în ce an,
O să-i cumpere, cumva,
Ca prieten devotat,
Casa lui, garsoniera
De pe lângă Cișmigiu,
Că-i sărac și nu ar vrea
Ca să moară, într-o zi,
Simplu chiriaÈ™ la stat.
Dar,
Ce-o să mă fac cu Noica
Sau cu Domnul Eliade,
A cărui stafie umblă
Chiar și azi prin Mântuleasa,
BraÈ› la braÈ› cu-a lui Maitreyi.
Este asta vreo scofală
Să m-apuc nitám-nisám
De o faptă culturală
Când atâtea treburi am?