Armonica istoriei ne-ndeamnă
Să adormim, dar fără somn
Până în clipa ce înseamnă
Dreptate și minciună iar la unison.
De ce primești opusul la ce dai?
De ce tot mergi, când chiar ai vrea să stai?
De ce ea viața te trimite-n rai?
De ce adormi, când treaz ai vrea să stai?
Iar din imensitatea luciferă
Pe care ades o neglijăm total
Se naște monstrul cel ce-i o himeră
Din mintea noastră dusă-n abisal.
De ce să cred că te gândești la mine?
De ce să vin când pleci din mine?
De ce aș vrea să mai pot respira?
De ce e viața parcă și mai grea?