Spiritul îi crește supraconștientului densă lumină,
Când fericirea gestionează umană ruină,
Din ruină se naște colosal și magnific elizeu,
Bucurii succesive izbesc omul cu pretenții de zeu.

Când fericirea gestionează umană ruină,
Un elan exuberant țâșnește din tină
Și se proiectează pe retină,
Astfel văzul pulverizează anomalie cretină.

Din ruină se naște colosal și magnific elizeu,
Blasfemia ostracizată se travestește în arhiereu,
Sacrul din revelații îl vizualizez doar eu,
Pipăi realitatea destructurată și o înglobez într-un planetar eseu.

Bucurii succesive izbesc omul cu pretenții de zeu,
Fiecare bucurie distruge o entitate negativă și un non-eu,
Omul epurat comunică cu universul,
Așa cum poetul comunică cu versul.

Bucurii succesive izbesc omul cu pretenții de zeu,
Din ruină se naște colosal și magnific elizeu,
Când fericirea gestionează umană ruină,
Spiritul îi crește supraconștientului densă lumină.